Ai citit literatura politista fara numar, de la Agatha Christie pina la Margery Allingham si Rodica Ojog-Brasoveanu, de la Conan Doyle pina la Edgar Wallace si Haralamb Zinca, pina ce aceasta ti-a dezvelit toate secretele.

Stii la ce sa te astepti cind deschizi o astfel de carte, dar nu este nici o problema, pentru ca chiar asta vrei. Cu anumite variatii, cuprinse intre Uciderea lui Roger Ackroyd si Zece Negri Mititei, doresti confortul mental si relaxarea pe care te poarta drumurile foarte umblate si arhicunoscute ale romanului politist. Nu mai ai asteptari, dar asta nu e un lucru rau, chiar este extraordinar de confortabil. Pina dai insa de o carte ca I Am Not a Serial Killer, care te face sa te indoiesti de tot castelul pe care cartile politiste ti l-au construit. Si-ti dai seama de faptul ca aceasta relaxare e o iluzie, ca literatura inca te poate surprinde si ca locurile neplacute in care te poate purta sint mult mai minunate decit confortul in care te-ai complacut.

John Wayne Cleaver este un adolescent de 15 ani. Parasit de tata cind a fost mai mic, el este unul dintre elevii inteligenti ai scolii, de unde se intoarce intotdeauna nerabdator sa-si ajute mama si matusa la firma pe care o detin impreuna. Ce bine si frumos, veti spune, numai ca firma este una de pompe funebre. Iar lui John il plac cadavrele pentru ca ele nu cer de la el empatia pe care nu o simte si de care ar avea nevoie in permanenta in lumea celor vii. Pentru ca John este un psihopat, care se duce cuminte la psihiatru in fiecare saptamina. Mai mult, este fascinat de ucigasii in serie si traieste permanent cu teama ca va deveni unul. Din aceasta cauza, pentru siguranta lui, cit si a celor din jur, si-a format un set de reguli pe care le respecta cu strictete si care formeaza gratiile ce tin “Monstrul” inauntru. De exemplu, daca devine prea obsedat de urmarirea unei persoane, atunci se forteaza sa o ignore timp de o saptamina. Sau daca cineva il enerveaza atit de tare incit incepe sa aiba ginduri ucigase, ii zimbeste si ii face un compliment.

Astfel, existenta lui John se desfasoara mai mult sau mai putin linistit si tendintele lui ucigase, desi ies uneori la suprafata, sint de cele mai multe ori tinute la respect de faptul ca el stie ca ceea ce ar putea sa devina nu este un lucru bun. Insa aceasta liniste este spulberata de o serie de crime odioase, care zguduie linistitul lui oras natal. Pentru John pare evident ca in oras bintuie un ucigas in serie. Si cine altcineva cunoaste mai bine ucigasii in serie decit el, atit din carti, dar mai ales prin ceea ce simte si gindeste. Numai ca, ceea ce incepe prin a fi doar un joc interesant de cautare a indiciilor se transforma intr-o lupta pe viata si pe moarte, atit cu raul din exterior, dar mai ales cu “Monstrul” din sufletul lui.

Pentru ca multi dintre cei carora le-am recomandat aceasta carte (si care de regula nu prea citesc SFF), au fost, cel putin pina au trecut de prima jumatate a ei, dezamagiti de faptul ca personajul negativ este un monstru in intelesul supranatural al cuvintului, va voi avertiza de la inceput despre acesta. Oricum acest lucru de dezvaluie dupa primele 50 de pagini. De ce spun ca dupa ce se trece de jumatatea cartii faptul ca monstrul este real nu mai este o dezamagire? Pentru ca-ti dai seama cit de inteligent este Dan Wells folosind un ucigaș supranatural. I Am Not a Serial Killer putea sa fie o doar o lupta intre un ucigas in serie “obisnuit” si cel care incearca sa-l prinda, un copil cu tendinte psihopate. Insa supranaturalul ii ofera cartii o cu totul alta dimensiune, inaccesibila fictiunii realiste, pentru ca pune fata in fata un monstru supranatural care ucide, dar care, intr-un fel, are trairi mult mai umane decit John, cu un monstru in interior, care vrea sa se abtina de la a face rau, dar care se simte complet neuman. Studiul acesta, al “monstruozitatii” din exterior, din lumea inconjuratoare, dar si din interior, din mintea fiecaruia dintre noi, este fascinant si, cred eu, unic in literatura.

Nici nu stiu macar cum pot sa judec un personaj cum e John. Nu am cum sa stiu daca Wells a realizat bine sau nu un copil psihopat care incearca sa se impotriveasca propriei naturi. Acesta este marele merit al cartii in special, dar si al literaturii speculative in general, faptul ca te pune in fata a ceva ce nu ai mai intilnit, ceva inedit, dar care iti lumineaza foarte multe trasaturi atit ale lumii inconjuratoare, cit și ale propriei persoane.

Cei care se vor astepta la un roman politist vor fi insa dezamagitii. Pentru ca misterul politist este unul prea putin interesant sau complex fata de ceea ce ne ofera cele mai bune carti de gen, dar in acelasi timp I Am Not a Serial Killer este mult mai mult decit literatura politista, fiind un extraordinar thriller psihologic, cu accente  – pe alocuri, destul de puternice – de horror. Are doar 250 de pagini si o recomand cu caldura a se citit intr-o noapte de iarna friguroasa si plina de zapada.