Chiar daca bancile nu mai dau faliment pe banda rulanta in SUA si capitalurile straine nu mai fug cu disperare din zonele emergente, mostenirea crizei se contabilizeaza in zeci de milioane de someri europeni, multi dintre ei tineri, iar un reviriment al veniturilor cetatenilor la nivelul ante-criza este inca un vis indepartat.

Pe acest fond fragil si in contextul recentei crize ucrainene, sentimentele eurosceptice s-au amplificat.

De ele au profitat si profita politicienii extremisti angrenati la 25 mai in competitia pentru Parlamentul European.

Multi dintre ei au declarat public ca vor sa ajunga eurodeputati pentru a distruge din interior proiectul european.

In prima parte a acestui documentar au fost prezentate nasterea, ascensiunea, perspectivele si obiectivele partidelor de extrema dreapta din Franta, Anglia, Olanda si Austria. In aceasta a doua si ultima parte sunt analizate alte trei „cazuri de succes”.

 Jobbik, Ungaria

La Budapesta, extrema dreapta este bine reprezentata de Miscarea pentru o Ungarie mai buna, cunoscuta – inclusiv in Romania – sub numele Jobbik.

Organizatia a fost infiintata in 2002 de catre un grup de studenti catolici si protestanti si a devenit oficial partid in octombrie 2003.

Jobbik a fost condus initial de David Kovacs iar in 2006 sefia formatiunii a fost preluata de Gabor Vona.

Tanar si charismatic, acesta a contribuit din plin la cresterea popularitatii Jobbik de-a lungul ultimilor ani.

Potrivit analistilor, platforma gruparii este una puternic rasista, xenfoba, antisemita si ultra-nationalista. Mesajele sale politice sunt adesea indreptate impotriva romilor si a minoritatilor sexuale.

Liderii Jobbik isi descriu insa partidul drept unul “cu puternice principii conservatoare, patriotice si crestine”, care lupta “pentru protejarea valorilor si a intereselor maghiare.”

Initial, formatiunea a fost marginala pe scena politica de la Budapesta: la alegerile parlamentare din 2006 abia a obtinut 2,2% din voturi, scor cu care nu a reusit sa intre in forul legislativ. Acest lucru s-a schimbat insa in ultimii ani, odata izbucnirea crizei economice.

Primul triumf electoral a venit in 2009, la scrutinul europarlamentar, unde Jobbik a reusit sa castige trei mandate dupa ce a strans aproape 15% din sufragii. Un an mai tarziu, partidul a provocat un adevarat cutremur pe scena politica maghiara si a raspandit un val de ingrijorare in comunitatea internationala cand a intrat pentru prima data in Parlamentul de la Budapesta cu un scor de 16,67%.

Jobbik a atras votantii cu o platforma controversata care prevedea masuri dure anti-romi si sustinerea drepturilor maghiarilor de pretutindeni – un capitol ce a pus pe jar autoritatile de la Bucuresti.

Jobbik a scandalizat multa lume in timpul campaniei electorale, cand si-a activat o aripa paramilitara denumita Garda Maghiara.

Aceasta era mobilizata pentru marsuri, defilari si alte evenimente de strada insa prezenta sa in public isca adesea ciocniri violente cu fortele de ordine si cu militantii anti-extremism.

Membrii trupelor purtau uniforme asemanatoare cu ale garzilor paramilitare naziste si ale “Camasilor Negre” din Italia, un fapt pe care politicienii moderati l-au catalogat ca fiind de prost gust.

Totusi, in pofida controverselor iscate, atitudinea indrazneata afisata de Jobbik pare sa fi fost pe placul electoratului, care a sustinut in mod consistent formatiunea.

In ultima vreme, partidul lui Vona nu doar ca si-a mentinut popularitatea dar a atras multi simpatizanti noi. In alegerile parlametare din 6 aprilie 2014, Jobbik a castigat peste 20% din sufragii, mai mult decat scorul anterior.

De aceasta data insa, partidul a incercat, de-a lungul campaniei electorale, sa se indeparteze de imaginea extremista si sa promoveze idei mai aproape de centru.Liderul sau si-a concentrat atentia pe atragerea publicului tanar, dezamagit de politicienii consacrati.

Vona insusi are doar 35 de ani, ceea ce l-a ajutat sa se apropie de noua generatie. El a utilizat masiv in campanie retelele de socializare precum Facebook si Twitter, in incercarea de a relationa cat mai strans cu tinerii aflati la primul vot.

De asemenea, liderul Jobbik si-a promovat platforma in afara tarii, in statele UE cu comunitati maghiare importante, in incercarea de a cuceri diaspora.

Un sondaj dat publicitatii la Budapesta cu 9 zile inaintea scrutinului europarlamentar arata ca Jobbik ar putea conta pe o sustinere de 17% in randul celor care si-au declarat sprijinul pentru o formatiune politica. Jobbik se plaseaza astfel in pozitia de al doilea partid al Ungariei, dupa FIDESZ (56%) dar inaintea socialistilor (16%).

 Partidul Popular, Elvetia (SVP)

Valul de sentimente extremiste a cuprins chiar si Elvetia, o tara cunoscuta pentru multiculturalismul sau si pentru eterna neutralitate.

Aici, dreapta radicala este reprezentata de Partidul Popular (SVP).

Acesta a fost fondat in 1971 prin unirea mai multor formatiuni cu vederi conservatoare.

In anii ’70 si ’80 gruparea a fost una modesta din punct de vedere politic, cu un sprijin constant de aproximativ 11% din electorat.

Din anii ’90, partidul a trecut printr-un proces de reforma si reorientare ideologica sub indrumarea lui Christoph Blocher. (Presedintele SVP este Toni Brunner insa Blocher e un colaborator apropiat, un fel de supervizor insarcinat cu coordonarea logistica si ideologica.)

Odata cu aceasta schimbare, formatiunea a inceput sa se concentreze mai mult pe teme populiste precum restrictionarea imigratiei si euroscepticismul. Dupa anul 2000, SVP a devenit cea mai importanta grupare politica din Elvetia, cu 54 de locuri in Adunarea Federala si un procentaj de 29% din sprijinul electoral.

In februarie 2014, partidul a initiat un referendum privind limitarea migratiei dinspre statele UE spre Elvetia iar cetatenii au votat in proportie de peste 50% in favoarea initiativei.

In urma acestui scrutin, guvernul elvetian este obligat sa transpuna propunerea in lege in termen de trei ani.

Asta inseamna ca Berna va fi nevoita sa isi renegocieze relatiile speciale cu Uniunea Europeana, deoarece noua initiativa incalca acordul de libera circulatie a cetatenilor, semnat intre cele doua parti. (Elvetia nu este membru UE dar a adoptat o mare parte a legislatiei comunitare si a semnat intelegeri bilaterale cu Bruxelles-ul pentru a avea acces la piata comuna.)

Reactiile de la Bruxelles nu au intarziat sa apara. La scurt timp dupa referendum, UE a sistat negocierile cu Berna pe marginea programelor comunitare de educatie si cercetare.

Astfel, Tara Cantoanelor ar putea pierde fonduri de miliarde de euro puse la dispozitie de Uniune iar studentii elvetieni ar putea fi privati de dreptul de a participa la schimburile de experienta de tip Erasmus.

Elvetia ar putea avea de infruntat si alte efecte negative. Europarlamentarul austriac Hannes Swoboda a afirmat ca tara a facut o alegere iar acum va trebui sa suporte consecintele.

Din punctul nostru de vedere, relatiile Berna-UE vin la pachet. Daca Elvetia limiteaza imigratia dinspre Uniunea Europeana, nu va mai putea sa se bucure nici de avantajele economice si comerciale pe care le are acum”, a declarat el.

Potrivit statisticilor, 55% din exporturile elvetiene merg spre statele comunitare. Asta inseamna ca o eventuala suspendare a relatiilor privilegiate dintre cele doua parti ar putea avea efecte dezastruoase asupra economiei tarii. Reprezentantii dreaptei radicale cred insa ca retragerea din piata comuna ar deschide numeroase alte oportunitati in afara continentului.

Cert este ca acest scrutin marcheaza un punct de cotitura in politica elvetiana si in relatiile tarii cu UE.

Potrivit ministrului Justitiei de la Berna, Simonetta Sommaruga, “ne aflam intr-un moment de rascruce care va avea consecinte pe termen lung.

Analistii si politicienii eurofili se tem ca rezultatul votului din Elvetia are efecte de contagiune si i-a inspirat pe xenofobii si pe euroscepticii din alte state comunitare sa ceara limitarea imigratiei.

Zorii Aurii, Grecia

Cea mai violenta grupare de extrema dreapta din Europa este miscarea elena Zorii Aurii.

Aceasta a fost fondata in anii 80 dar s-a inregistrat ca partid abia in 1993. Chiar si asa, a ramas la marginea scenei politice pana in 2012, cand a intrat pentru prima data in Parlamentul de la Atena cu 7% din sufragii (ceea ce i-a adus 18 mandate).

Ascensiunea sa a fost pusa pe seama crizei profunde care a lovia Grecia si a masurilor dure de austeritate dispuse de autoritati la presiunile internationale.

Satui de lipsuri si de greutati, oamenii au imbratisat discursul rasist, eurosceptic si anti-imigratie promovat de Zorii Aurii.

Miscarea a adoptat ca semne de identificare mai multe simboluri de inspiratie nazista iar membrii sai s-au declarat admiratori ai unor politicieni din perioada in care Hitler a condus Germania.

Formatiunea e insa acuzata nu doar de xenofobie ci si de atacuri violente impotriva unor minoritati etnice si sexuale.

Una dintre cele mai notorii agresiuni de acest fel a fost asasinarea, in septembrie anul trecut, a lui Pavlos Fyssas, un artist hip-hop cunoscut pentru viziunile sale anti-fasciste.

Procurorii spun ca omorul a fost savarsit de un membru sau simpatizant Zorii Aurii la comanda unui politician aflat in structurile de conducere.

De altfel, anchetatorii ii acuza pe parlamentarii de extrema dreapta ca isi conduc partidul ca pe o organizatie criminala. Ei spun ca politicienii ordona adesea atacuri asupra imigrantilor si a minoritatilor etnice iar membrii de rand ai partidului le executa.

Sase dintre parlamentarii Zorii Aurii se afla deja in inchisoare si asteapta sa fie judecati pentru astfel de fapte. Printre ei se numara si fondatorul miscarii, Nikos Michaloliakos, cunoscut pentru obiceiul de a folosi salutul nazist in public.

In urma cu cateva saptamani, Parlamentul grec a decis sa ridice imunitatea altor cinci deputati Zorii Aurii, care vor avea probabil aceeasi soarta. Printre ei se afla si Eleni Zaroulia, sotia lui Michaloliakos.