Proxima de Stephen Baxter si Dr. Sleep a lui Stephen King mi-au sosit in aceeași zi pe cititorul electronic. Sunt doua carti mult asteptate, scrise de doi autori care nu mai au nevoie de nici o prezentare, si am stat putin in cumpana: de care sa ma apuc?

King este un scriitor mai bun decat Baxter, dar britanicul are o imaginatie mult mai frumoasa. Pana la urma am ales Proxima, pentru ca, spre deosebire de King, care se foloseste de supranatural ca sa ne infioare si sa vorbeasca despre oameni, Baxter exploreaza umanul folosindu-se de stiinta; este adevarat ca nu produce fiori, dar ne face sa visam. Iar in aceasta perioada sunt mult mai atras de visare decat de infiorare.

Proxima incepe peste aproximativ doua secole, intr-un Sistem Solar impartit intre China si Natiunile Unite. Este o pace destul de stabila, pentru ca vitezele mici cu care se deplaseaza navele cosmice nu permit nici schimbari majori si nici razboaie adevarate. Insa acest echilibru este stricat de descoperirea pe Mercur, planeta controlata de Natiunile Unite, a unui minereu care permite viteze uriase, de pana la cateva fractiuni din viteza luminii. Acest minereu, numit kernel, pare ca a fost plantat acolo de cineva, la formarea planetei Mercur, iar energiile lui par a fi luate din alt univers sau chiar din alt timp.

Datorita descoperirii kernel-ului, Natiunile Unite organizeaza o expeditie de colonizare a planetei Proxima IV, care se invarte in jurul stelei Proxima Centauri, o pitica rosie, cea mai apropiata stea de Soarele nostru. Insa Proxima IV este total diferita de Pamant, pentru ca priveste spre Proxima Centauri mereu cu aceeasi fata, iar steaua este nemiscata pe cerul planetei. Astfel, pe una dintre fete este permanent lumina, iar cealalta se afla intr-un intuneric perpetuu. Pe aceasta planeta trebuie sa se adapteze colonistii pentru a supravietui. Descoperirea unei trape in mijlocul zacamantului de minereu de pe Mercur va lega Sistemul Solar de Sistemul Centauri printr-o cale aparent imposibila si va ameninta insasi supravietuirea umanitatii.

Colonistii nu sunt insa singurele fiinte de pe Proxima IV. Desi aproape nimic din ceea ce priveste planeta extraterestra nu seamana cu Pamantul, viata s-a dezvoltat si aici, iar explorarea evolutiei ei este punctul forte al acestei carti. Rar a fost gandita in vreun roman SF o evolutie extraterestra cu atata pricepere si atentie. Una dintre cele mai fascinante teme de gandire umane o reprezinta evolutia vietii de pe Pamant, si nu cred sa existe un exercitiu mai bun pentru descoperirea cailor ei decat sa o pui in paralel cu o evolutie extraterestra, chiar si una imaginara, ca in romanul lui Stephen Baxter.

Din pacate, la fel ca in celelalte romane ale lui Baxter, personajele lasa de dorit. Nu te simti apropiat de ele pentru simplul motiv ca nu prea sunt tridimensionale, nu ai de ce sa le apuci. Mai mult, desi peste ele trec zeci de ani si uneori evenimente importante, cutremuratoare sau incantatoare, personajele principale ale acestui roman raman mai mult sau mai putin la fel ca in primele pagini. Nu este un lucru bun cand intr-o carte cel mai interesant personaj este un robot, mereu curios si fascinant de planeta din jurul lui.

Insa e greu sa-i reprosezi lui Baxter personajele, cand tot restul este la superlativ in aceasta carte: un Sistem Solar colonizat stiintific pe care-l simti ca traieste si metabolizeaza, un Pamant care incearca sa-si revina dupa traumele post-umane, geopolitica viitorului, inteligente artificiale cu puteri uriase privite cu suspiciune de umanitate, o apocalipsa de marimea unui intreg sistem solar, universuri paralele, sfarsitul timpului si al universului, nasterea planetelor si, mai presus de toate, o doza de xenobiologie de o minunata complexitate si veridicitate.

Din nefericire, acesta este doar primul volum, iar pentru cea de-a doua parte a povestii va trebui sa mai asteptam. Din fericire, de cand m-am apucat de Proxima mi-au sosit pe Kindle ultimele aparitii semnate de Kim Stanley Robinson si Alastair Reynolds, asa ca, dupa ce pofta de visat mi-a fost amplificata de Proxima, Stephen King si al sau Dr. Somn vor trebui sa mai astepte.