De-a lungul vremurilor, tari, natiuni, popoare au ajuns la prosperitate in imprejurari ce nu pareau sa le fie favorabile. Si-au dovedit insa capacitatea de a da replica cea mai potrivita provocarilor istoriei. Capacitate pe care noi, romanii, nu am fost de prea multe ori in situatia sa ne-o afirmam. Iata motivul pentru care visam de vreo sapte decenii la bunastare fara sa fi ajuns inca la ea.

Iar daca, in anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial, noi am fost mereu in urma vecinilor nostri, in urma atator alte tari in cursa pentru productivitate, pentru eficienta economica, in final pentru bunastare, locul nostru actual din topul Uniunii Europene, in urma noastra fiind doar bulgarii, n-are nicio legatura cu inteligenta romanilor. Explicatia e alta: nu am stiut cum sa ne mobilizam ca sa infruntam istoria chiar si in acele momente in care ne-a fost mai mult decat defavorabila. Ne-a fost ostila.

Au fost si timpuri cand istoria ne-a suras. In 1859 bunaoara. Sau in 1877. Sau in 1918. Dar in reprize scurte. Ne-a suras si catre sfarsitul anilor interbelici. Pentru prea putin timp. Au venit razboiul, anii comunismului si Romania nu si-a mai valorificat sansa. Apoi, a urmat decembrie ’89, cand istoria Romaniei s-a intors cu 180 de grade.

Ciclul acestei noi conjuncturi, ce a luat startul in decembrie ’89, este unul lung. in prima etapa, corespunzatoare anilor ’90, am valorificat o sansa: a fost schimbat total cursul vietii politice. Dar a fost ratata sansa de a innoi radical si cursul vietii economice. Desigur, schimbari in planul economiei s-au produs si in anii ’90. Chiar schimbari dintre cele mai importante. Dar ele s-au desfasurat cu incetinitorul.

Din aceasta cauza, desi Romania a trecut la intensificarea cresterii PIB-ului si la consolidarea dezinflatiei, economia tarii e inca slabita. Din cauza amanarii reformelor structurale, economia noastra indura starea unui pacient ridicat din boala, dar inca nevindecat pe deplin, caruia i s-au recomandat plimbari in aer liber dar le-a tot amanat, spunandu-si ca are in fata timp destul.

Timp favorabil chiar am avut. Istoria ne-a intins mana in pragul veacului XXI. in anul 2000, dialogul cu Uniunea Europeana, privind aderarea noastra la Piata Comuna, a fost concretizat intr-un document aprobat la Bruxelles: Strategia de dezvoltare economica pe termen mediu a Romaniei. Eram deja pe un fagas bun. Tara noastra a intrat in NATO si a gazduit la Bucuresti o reuniune anuala a Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord.

In acelasi timp, ne-a fost completata „foaia de parcurs” pentru o buna bucata de vreme. Si cum lucrurile au mers in directia stabilita, fara sa fi intervenit accidente grave, in 2007 am intrat in Uniunea Europeana. Niciodata, de la Unirea Principatelor incoace, drumul Romaniei spre viitorul apropiat nu fusese atat de limpede trasat. Si niciodata nu fusese atat de promitator. As spune: nici macar in a doua jumatate a secolului al XIX-lea si in anii interbelici, timp in buna masura generos cu Romania.

Din 2000 si pana in 2008 inclusiv, cat a fost timp frumos in lume (un ciclu de crestere economica prelungita, cu efecte benefice inregistrate pe largi spatii ale planetei, din Asia pana in America) am reusit sa ridicam un colt al capacului lazii cu bunastare. Dar nu mai mult. Apoi, dintr-o data, vremea pe planeta s-a stricat.

Mai intai, turbulentele financiare au cuprins America. Au urmat Europa de Vest, apoi partea noastra din Europa. Am pierdut vremea buna, asa ca ne-a mai ramas numai varianta de a infrunta vremea rea. Nu aveam de ales. Si nu avem de ales. Vremea o fi devenit ea rea, dar vremurile ar trebui sa ne fie favorabile. Caci firesc ar fi ca actualele provocari ale istoriei sa indarjeasca intreaga noastra societate. Si sa sune alarma.

Fara indoiala, locul codas al Romaniei, in clasamentele bunastarii europene, e profund nedrept. In sensul ca putem mai mult. Putem mult mai mult. Dar acest potential e inca in asteptare. Cert este ca, dupa 1945, pana in prezent, niciodata nu am reusit sa evadam din zona lanternei rosii. N-am reusit nici in anii ’90, nici din 2000 pana acum.

Ceea ce nu inseamna ca suntem condamnati sa avem aceeasi soarta si de aici inainte. Dar asta depinde de noi, de munca noastra si nu de cei care intocmesc clasamentele. Ei doar inregistreaza. Atat. Si sa luam aminte ca in anii interbelici, in momente istorice de-a dreptul ostile, din anii Marii Depresiuni si din cei care i-au urmat, am raspuns cu performante economice, nu cu taraganarea reformelor.