Michael Haulica – Transfer – Millennium Books

Doar intamplarea a decis ca acest excelent roman sa poate fi citit si ca replica riguroasa la cartea subsemnatului, Curtezana onesta si astrologul. Ca si cum ar fi anticipat comentariul de fata, naratorul din Curtezana… precizeaza ca iubirea nu este superioara lipsei de iubire, respectivele moduri de-a exista fiind la fel de omenesti. Cu aceasta precizare asumata, o paralela intre cele doua romane nu mi se pare fastidioasa. O revista academica n-ar fi acceptat o asemenea autoscopie din partea unui critic. Cum textul de fata apare intr-o revista virtuala, se permite. Admisibile sunt si un oarecare fragmentarism, precum si un mod  relativ nesistematic, impresionist, de-a privi lucrurile. 

In stil manierist, reusind o scriitura de maestru, Michael Haulica nu se aliniaza la curentul cyberpunk si nici nu face o reverenta in fata lui William Gibson, cum s-ar parea la prima vedere. El preia materiale din recuzita respectiva, dar numai pentru a le imbina in alcatuiri insolite si, aspect important, pentru a se distanta ironic de ele. 

O aluzie culturala din roman se refera la Jirafa ardiendo de Salvador Dali, pictura capabila sa ilustreze didactic de clar conceptul manierist de concetto. O femeie cu sertare in picior si o girafa in flacari nu se pot intalni in realitate. Etalarea imposibilitatii lor exploateaza insa capacitatea mintii umane de-a savura propria senzatie de stupefactie. In literatura realista, o femeie iubeste (sau este violata), ramane gravida si naste. In cea manierista, in Transfer, o femeie trece in corpul unui barbat spre a avea un raport homosexual cu sotul sau. Ea reuseste astfel imposibilul aducator de vertij intelectual.  O performanta.

Ajungem astfel  la supratema romanului lui Michael Haulica: lumea fara iubire. In ce masura ideea traditionala de om mai este justificata in era digitalizarii? Si intrucat iubirea, inteleasa ca afinitate senzoriala si vocatie religioasa deviata, mai poate sa existe? Cumva s-a transformat aceasta traire a senzatiei de preaplin in ceva arhaic, in genul credintelor totemice? Protezele de tot felul oferite de tehnologie invadeaza fiinta sau raman niste gadget-uri utile? Michael Haulica ofera  tulburatoarea varianta a unei lumi a tuturor posibilitatilor, unde din psihicul uman a fost extirpat simtul moral  si a fost aneantizat cel estetico-religios. Nu este nici primul si nici ultimul cu o asemenea performanta. De altfel, respectivul tip uman a mai existat si n-a fost nevoie de o tehnologie extrema pentru ca el sa apara. Lumea precrestina ofera numeroase exemple, iar maestrul nemilosilor insensibili, Nietzsche, o lauda. 

Se pare ca exista un chin specific al creatorilor manieristi. Teoreticienii l-au amintit si l-au pus pe seama unei obsesii de exprimare. Oamenii cu vocatie fericirii scriu literatura realista sau carti pentru copii, unde iepurasii si prietenii lor ii joaca feste uraciosului lup. Autorul manierist (sefistul canonic pare a fi asa ceva) nu cunoaste seninatatea povestitorului cu psihic de otel. Vesnic nemultumit de ceea ce a obtinut in materie de concetti, pururi in cautarea unui mijloc si mai ingenios de a obtine stupefactia cititorului, el nu ajunge niciodata la o formula de creatie socotita multumitoare si definitiva. Pe aceasta cale poate fi probabil inteleasa si rasturnarea metodica a valorilor traditionale (inclusiv iubirea) si imaginarea unei lumi unde acestea sunt socotite la fel de inacceptabile precum pustulele unui ciumat. 

Romanul Transfer nu pledeaza pentru nimic in afara de el insusi. Sa nu uitam acest aspect esential. Nu se declara nici pentru decapitari, nici pentru futaiuri strict animalice, la fel de emotionante precum cele dintre insecte. 

Atunci cand cauta noi concetti, autorul manierist recurge si la intoarcerea pe dos a unor mentalitati aparent nesupuse eroziunii. Este ca si cum cineva ar rasuci o tapiserie si i-ar expune reversul, cu atele si nodurile lui „urate”. Nimic nou. Si cele mai vechi populatii umane aveau la dispozitie perechi rele ale protectorilor lor supranaturali. 

In incheiere, revin la paralela propusa mai sus. Subsemnatul propune un roman de dragoste. Discordanta, dar dragoste. Michael Haulica vine cu varianta opusa, a lipse drastice de iubire si de religiozitate. Lumea lui literara este fascinanta si nimeni nu-i cere sa exceleze in ceea ce nu si-a propus. Ba chiar as vrea sa spun, ca un elogiu mai putin uzual, dar absolut sincer, ca lumea din Transfer este poate cea reala, iar cea din Curtezana… este doar o fantasma, ceva prea frumos pentru a fi adevarat.

Voicu Bugariu s-a nascut la 6 iulie 1939, in comuna Valcele, judetul Covasna. A studiat Literele la Cluj si si-a obtinut doctoratul in filologie la Universitatea din Iasi cu o teza despre opera lui Marin Preda. Intre 1966 si 1974 a fost redactor la revista Astra din Brasov, iar ulterior, pina in 1992, la Luceafarul, revista a Uniunii Scriitorilor din Romania. Intre 1990 si 1994 a fost corespondent la Bucuresti al postului de radio Deutsche Welle. Intre 2000 si 2007 a sustinut o rubrica bisaptamanala de opinii in ziarul Monitorul Expres din Brasov. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania din anul 1973.

Romane: Sfera (1973), Disparitia unui contabil (1977 – sub pseudonimul Paul Antim), Balaban si statuia (1981 – sub pseudonimul Paul Antim), Literatii se amuzau (1983), Curajul (1985), Coborare in ape (1986), Platforma (1988), August-Decembrie (1990), Un casanova calatoreste spre iad (1992 – sub pseudonimul Paul Antim), Zeul apatiei (1998 – sub pseudonimul Roberto R. Grant), Animalul de beton (1999 – sub pseudonimul Roberto R. Grant), Visul lui Stephen King (2002), Curtezana onesta si astrologul (2011).

Volume de povestiri: Vocile vikingilor (1970; 2013 – editie revazuta), Lumea lui Als Ob (1981; 2010 – editie revizuita si adaugita, cu un cuvant inainte al autorului si doua povestiri suplimentare), Mozart si moartea (2003, online).

Critica si istorie literara, publicistica: Incursiuni in literatura de azi (1971), Zaharia Stancu (1974), Cuvintele unei calatorii (1981), Patria si cuvantul poetic (1981), Analogon (1981), Existente ironice. Personajele lui Marin Preda (2006, online), Literati si sefisti. O confruntare de mentalitati (2007).